casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… … Dicționar Român
curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
ospitalier — OSPITALIÉR, Ă, ospitalieri, e, adj. Care primeşte bucuros oaspeţi; care este amabil, primitor cu oaspeţii. ♦ (Despre o casă, un oraş, o ţară) În care eşti bine primit, în care te simţi bine; care oferă ospitalitate. [pr.: li er] – Din fr.… … Dicționar Român
strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr … Dicționar Român
seif — SÉIF, seifuri, s.n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într o instituţie bancară, bani, hârtii şi obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se… … Dicționar Român
Cluj-Napoca — Cluj redirects here. For other uses, see Cluj (disambiguation). Coordinates: 46°46′N 23°35′E / 46.767°N 23.583°E / 46.767; 23.583 … Wikipedia
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român
ura — ÚRA1 interj. Exclamaţie care exprimă însufleţire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra. Trimis de valeriu, 15.11.2006. Sursa: DEX 98 URÁ2, urez, vb. I. 1. tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorinţă de bine (cu … Dicționar Român
